Category Archives: News

  • -

Zgomot de arme!

Category : News

Nu vă îngrijoraţi! Nu e vorba de vreun conflict militar, clasic sau modern. Titlul este sugerat de sarabanda contestaţiilor şi deciziilor generate de o eroare de pilotaj a unuia dintre pretendenţii la titlul absolut din acest an.

Raliul Iaşiului, penultima etapă a campionatului din acest an, era extrem de important pentru cei doi combatanţi cu şanse la încoronare. Cu deosebire pentru braşoveanul Dan Gîrtofan, condamnat la o clasare nu doar înaintea rivalului său, clujeanul Marişca, ci chiar la câştigarea întrecerii, un rezultat care să-i menţină şansele la titlu până la ultima rundă.

Prima condiţie era relativ facil de realizat, pentru că Marişca nu avea niciun interes să forţeze, încât să se confrunte cu vreun incident. În schimb, nu acelaşi lucru putem spune despre victoria de etapă, fiindcă la start era prezent şi campionul mondial la juniori, Simone Tempestini, coleg de echipă al clujeanului. Tempestini nu mai spera la titlu, dar a venit la Iaşi pentru că e o etapă foarte bine organizată, cu probe speciale frumoase, spectaculoase, dar şi pline de capcane. O plăcere pentru pilotaj. În mod surprinzător, el a optat pentru o maşină care în anii precedenţi nu s-a ridicat la nivelul aşteptărilor! Cu toate acestea a reuşit să-şi impună legea de la bun început, încheind primele două bucle ale zilei pe locul întâi, însă fără a-l devansa decisiv pe Gîrtofan. Care, cum era de aşteptat, a tras tare. 

Şi a venit timpul Superspecialei de pe străzile Iaşiului. Unde cei care s-au impus nu puteau fi alţii decât argeşenii Porcişteanu şi Dobre! În urma lor, neobişnuit de aproape, s-a clasat Gîrtofan. Ocazie cu care a recuperat mai bine de jumătate din diferenţa de timp ce-l despărţea de lider! Din păcate, în timpul evoluţiei, acesta „a spulberat o şicană”, ceea ce echivala cu o reducere a timpului de parcurgere a probei. Nu a fost singurul, doar că el a fost cel mai „distructiv”. Un avantaj ilicit, o încălcare flagrantă a Regulamentului campionatului, pentru care directorul sportiv l-a penalizat cu 10 secunde. Ceea ce a dus, firesc, la nemulţumirea celui în cauză, care a contestat decizia. Fapt curios, aceasta urma să fie analizată abia a doua zi, după încheierea întrecerii!!

Luptă la baionetă!

În ziua următoare, Gîrtofan, pentru a surmonta handicapul, a declanşat un atac devastator căruia nu i-a rezistat nimeni. Nici chiar Tempestini, afectat de probleme tehnice generate de funcţionarea haotică a tracţiunii integrale, „la pachet” cu altele. Cu toate acestea, la încheierea ostilităţilor, Gîrtofan eşua la numai două secunde de învingătorul cursei. Cel numit mai înainte. Fără penalizare, el ar fi fost primul. Singura sa speranţă de-a întoarce rezultatul se baza pe rezolvarea favorabilă a contestaţiei.

La trei ore după oprirea motoarelor, Colegiul Comisarilor Sportivi i-a anulat penalizarea! Gîrtofan a devenit astfel învingător. Lucrurile însă nu se opreau aici! La rândul său, acesta l-a contestat pe Tempestini, pentru „neconformităţi tehnice”. O eroare, fiindcă, evident, clujeanul s-a apărat, dar şi a atacat decizia precedentă, care-l absolvea pe braşovean de pedeapsă. Nebunia a fost totală! După o deliberare furtunoasă, comisarii sportivi au emis o nouă decizie, prin care anulează… anularea!! Giri va fi tot pe locul secund, rămânându-i ca ultimă soluţie să se adreseze comisiei abilitate a federaţiei. În semn de protest, atât el, cât şi echipa nu s-au prezentat la ceremonia decernării trofeelor!

Cum s-au comportat argeşenii din echipa DTO Racing Team? De data aceasta remarcabil. Cuplul Porcişteanu-Dobre s-a clasat, cum ne-a obişnuit, pe primul loc la clasa lor, devenind astfel virtuali campioni. „Ne-am dorit să câştigăm campionatul cu încă o victorie de etapă, după un parcurs cu cap, forţând exact cât a fost nevoie pentru a ne atinge obiectivul fără riscuri”, a declarat pilotul. Nu este exclus ca la ultima etapă cei doi să prindă şi podiumul final al clasamentului general.
La clasa Debutanţi, Dolofan şi Sandu au ocupat locul secund, iar la clasa Dacia, soţii Năstase au venit pe locul al treilea. Doar Timişică, cel lăudat la cursa trecută, nu a ajuns la final. Pentru că, îmi spunea cu umor Vali Porcişteanu: „Timişică s-a umflat în pene şi a luat cu el un cap de pod”.

Toate cele trei cupluri amintite au contribuit la clasarea echipei pe a doua treaptă a ierarhiei acestora, după imbatabila NRA Cluj-Napoca. Ai cărei componenţi de vârf au dovedit la Iaşi o superbă inteligenţă tactică!

Nicolae COSMESCU

Zgomot de arme!


  • -

SINCOPE ÎN TABĂRA ARGEȘEANĂ

Category : News

Caravana participanților la Campionatul de raliuri al României s-a oprit săptămâna trecută la Odorheiu Secuiesc. Pentru a cincea rundă a epopeii din acest an intitulată, cum altfel decât Raliul Harghitei. O întrecere așteptată cu speranțe de toți competitorii, pentru că se revenea la probele de asfalt.

Valoarea platoului concurenților a crescut valoric prin prezența la start a unor sportivi maghiari, dintre care doi, Szabo și Botka, posesori de C.V.-uri de invidiat. Ambii fiind și foști câștigători ai Raliului Harghitei.

În condițiile date, toată lumea se aștepta la o dispută pentru victoria în raliu între piloții români de la clasa 2, și Botka. Și între argeșenii Porcișteanu și Tincescu (echipier al NRA Cluj-Napoca), cu Szabo, pentru locul întâi la clasa 3. Nimeni nu se gândea că va lua parte la o întrecere antologică, care își va devora liderii până pe ultimii metri ai săi!

Și a venit vremea startului, când toți participanții au aflat cu mare amărăciune că cea mai importantă probă, prima, determinantă în stabilirea unei ierarhii cvasifinală, a fost anulată!! Au parcurs-o, dar în regim de plimbare. Așa încât, pentru ziua întâi mai rămăsese două probe. Una scurtă, de 12 km, iar cealaltă și mai scurtă, Superspeciala din centrul orașului. Prima câștigată de Botka, devenit astfel lider al raliului, iar cealaltă de nimeni alții decât de regii neîncoronați ai probelor intra-muros, piteștenii Porcișteanu și Dobre! Instalați în fruntea clasei lor, la capătul zilei întâi.

În această conjunctură au pornit ostilitățile a doua zi. Ultima. În care trebuiau parcurse, de trei ori, trei speciale. Probe scurte, frumoase, dar și dificile datorită condițiilor meteo, schimbătoare de la o trecere la alta. Dintre acestea, cea mai periculoasă era ultima, botezată Lueta, extrem de tehnică și destul de îngustă, încât e ușor să greșești atunci când mergi spre limită. Și trebuie să mergi dacă vrei să te impui.

Încă de pe specială de început a primei treceri, în condiții de drum uscat, s-a produs și întâia schimbarea de lider, acesta devenind Simone Tempestini, campionul èn-titre. Care și-a consolidat serios poziția pe tot parcursul primei bucle, părând de neoprit în drumul spre victorie. În timp ce la clasa 3, Porcișteanu n-a cedat locul locul de onoare.

CARUSELUL LIDERILOR

        A doua buclă, parcursă pe un carosabil umed, extrem de glisant, ba chiar murdar, cazul Lueta, a bulversat complet ierarhiile. Tempestini face două ieșiri în decor, pierzând încă de la prima poziția de lider, în favoarea lui Bogdan Marișca. Care, la rândul său o cedează pe următoare probă, brașoveanului Dan Gîrtofan! Dar caruselul liderilor nu se oprește aici, fiindcă pe aceeași Lueta, și el o „restituie” celui de la care o „moștenise”! Proba îl scoate definitiv din lupta pentru supremație pe Tempestini, care ia și o penalizare datorită timpului pierdut cu adunarea unor piese desprinse de la mașină, la trecerea printr-o baltă!

Nici la clasa 3 lucrurile nu stau altfel. Pe Lueta 2, Tincescu, aflat în mare formă în ciuda unor dureri intercostale, cu o jantă lovită, se impune în fața concurenților direcți, apropiindu-se la mai puțin de 2 sec. de Szabo. Care devine noul lider al acesteia! Porcișteanu? A „căzut” în mod neașteptat, și ciudat, până pe locul trei, după ce a înregistrat un timp execrabil, la o diferență abisală de cel al lui Tincescu!? Explicația sa: „Am mers safe, a fost foarte alunecos și nu am vrut să riscăm absolut deloc! Am mers pe aceleași pneuri ca și în prima buclă. Am mers atât cât am considerat că e sănătos pentru noi și mașina de concurs”.

Bucla a treia, și ultima. Acum pe vreme bună! Vali și Dan trec la atac, recuperează întârzierea față de Tincescu, trec de acesta, dar nu și de Szabo. Pentru prima oară în acest sezon, Vali nu va reuși să-și câștige clasa!

Pe ultima specială, faimoasa de acum Lueta, Tincescu a atacat dezlănțuit, hotărât să se instaleze pe locul întâi. A avut chiar și un moment delicat, extrem de spectaculos, pe un viraj atacat cu mult prea mult entuziasm, din care a ieșit de-a latul, cu puntea spate măturând acostamentul! A controlot derapajul magistral, cu o măiestrie de mare campion, i-a învins pe competitorii direcți, dar nu putut să părăsească locul trei la clasă. Cinci infime zecimi de secundă l-au despărțit de rivalul său din acest an!

Cât privește câștigătorul competiției, acesta s-a decis pe ultima probă, când Marișca, după o prestație încântătoare, l-a detronat pe Gîrtofan.

O altă schimbare de lider, s-a produs in extremis, la clasa 9, cea mai populată din campionat. În care cel care a dominat-o autoritar, s-a văzut obligat să abandoneze pe ultimii km, datorită ruperii unei planetare!

Echipa piteșteană DTO – Tellur – Rally Team a suferit și ea o sincopă. Pentru prima dată în scurta sa existență nu a reușit să urce pe podium! La eșec aducându-și contribuția, în ordine: Năstase, ieșit în decor „pe o pajiște”, pe Lueta 1, de unde a revenit pe drum după mai bine de 20 de minute!! Două probe mai târziu, la a doua buclă, cutia de viteze de la mașina lui Dolofan a refuzat să mai accepte tratamentul la care era supusă, obligând echipajul la abandon tehnic. Tot pe respectiva specială, Timișică, aflat până atunci pe poziția secundă la Debutanți, „a scăpat” mașina în decor, din care „s-a extras” după circa patru minute. Și uite așa, în doar câțiva km, echipa s-a dezintegrat, punctele aduse de Porcișteanu fiind insuficiente pentru a prinde podiumul, așa cum ne obișnuise.

Nicolae Cosmescu


  • -

Piloți versus șoferi…

Category : News

Dacă prin materialul dedicat copiloților am reușit cât de cât să evidențiez diferența dintre un copilot de raliu și un “pasager” pe scaunul din dreapta al unei mașini de curse supranumit “copilot de ocazie”, am simțit nevoia să povestesc puțin și despre ce înseamnă “pilot”, care este diferența dintre un pilot de raliuri și un șofer, dar cel mai important, care este avantajul real al unui pilot în traficul de zi cu zi.

     Eu consider că atunci când cineva își propune să devină pilot de curse, trebuie să treacă mai multe “examene”. Cel mai important aspect este talentul! Chiar dacă mulți nu au puterea să recunoască, pentru a fi pilot ai nevoie și de talent… din naștere!!! Dacă acesta nu există, se poate totuși “lucra” și cu timpul sunt șanse să apară progrese, dar niciodată nu se va putea face performanță de top fără această înzestrare. Din exterior, pare simplu: un tip care merge tare cu o mașină, se simte bine și pare ușor și firesc ceea ce se întâmplă acolo… Cât de greu poate să fie…? Ei bine, nu e greu… E foarte greu! Nu mă plâng spunând asta și nici nu exagerez. Pentru a pătrunde în această lume “nebună”, din păcate ai nevoie de bani. Mulți bani. În general în cadrul echipei există persoane desemnate să se ocupe de contractarea de parteneri / sponsori. Aceștia în schimbul promovării imaginii prin “afișarea” brand-urilor, susțin financiar echipajul respectiv cu parte din bugetul necesar, sau chiar integral. Pe lângă eforturile financiare uriașe pe care trebuie să le faci la început (și nu doar la început) pentru a putea “accesa” această ramură de motorsport, trebuie să te dedici trup și suflet! Acest stil de viață te face să-ți schimbi modul de gândire, te face să realizezi anumite lucruri la care nici nu te gândeai vreodată. Pentru a face performanță la cel mai înalt nivel trebuie să “ai in cap” mereu numai asta.      

       Odată absolvită școala de pilotaj (pe care ești obligat să o parcurgi pentru a putea obține licența de pilot/copilot) începi să înțelegi “cu ce se mănâncă” această ramură sportivă, ce înseamnă să “pilotezi” mașini cu diferite puteri și tipuri de tracțiune (față, spate, integrală) și cum e să mergi la limită: frânări la limită, viraje parcurse la limită, derapaje controlate…, sau mai puțin controlate. În afară de mașina de curse propriu-zisă, mai este nevoie de o adevărată “armată” în spatele scenei: echipa de mecanici pregatită special pentru curse, mașină de asistență/transport, scule, piese de rezervă, echipamente specifice, etc… 

     După ce ajungi să practici acest sport, începi ușor ușor să vezi lucrurile cu alți ochi. Nu ți se mai pare interesant să faci o întrecere prin oraș, să pleci primul de la semafor și nici să faci slalom printre mașinile din trafic. Realizezi ce înseamnă cu adevărat să mergi cu viteză, cum trebuie să reacționezi în situații limită și care sunt pericolele cu care ne întâlnim la tot pasul. Acea nevoie de descărcare pe care o simțeai, dispare pe stradă… “Porția de adrenalină” se servește în cursele organizate oficial și asta îți este mai mult decât suficient. Raliurile nu ar trebui privite doar ca o “disperare” de a merge cât mai tare cu o mașină, cu cât mai multă viteză! Trebuie înțeles că în spatele acestei aparențe, stau mulți ani de practica și teorii pe care trebuie sa le cunoști, multă tactică în abordarea virajelor și evident mult calm! Știu că pare ciudat, dar “nebunia” care îmbracă la prima vedere acest sport este una “studiată”, nici o manevră nefiind făcută fără o explicație teoretică ce demonstrează rolul și eficiența acesteia, cu scopul de a obține cei mai buni timpi pe probele speciale. În cursele de raliuri și nu numai, ajunge campion cel care știe să piloteze eficient și calculat, nu cel mai repede și haotic.

     Când un pilot de raliu este șofer și se deplasează în trafic, fie urban sau extraurban, parcurge drumul foarte atent, anticipează mișcările celorlalți participanți la trafic și este mereu defensiv (în apărare). Accidentele rutiere produse din vina piloților sunt aproape inexistente. Atunci când pe stradă apar situațiile limită, schimbări neașteptate de aderență, obstacole neprevăzute care necesită frânări de urgență și/sau evitări, pilotul va ști cum să gestioneze întâmplările, își va păstra calmul și concentrarea, iar “șansa de reușită” în evitarea unui posibil accident este extrem de mare. Și asta pentru că respectivul pilot a trecut prin situații limită în absolut fiecare cursă la care a luat startul și știe cum să reacționeze, dar mai ales cum să le gestioneze. Încă un aspect foarte important este viteza de percepție și de reacție, aceasta fiind mai bine dezvoltată la cei care practică activități automobilistice. Reflexele unui pilot iși spun întotdeauna cuvântul. S-a demonstrat că un șofer care nu a avut parte de vreun eveniment nedorit și care conduce încet, este mai predispus la accidente decât unul căruia îi place să se mai “joace” cu mașina când apare prima zăpada de exemplu și care a reușit măcar o dată să controleze un derapaj, chiar și la o viteză redusă. Și asta pentru că acel șofer “cuminte” va fi luat prin surprindere când mașina va ajunge să derapeze sau nu va răspunde la comenzile acestuia. Pe de altă parte, șoferul care are o minimă experiență în controlul mașinii, va fi întotdeauna cu un pas înainte, având șanse ceva mai crescute să evite un posibil accident. Până la urmă, experiența este cea care va face mereu diferența. Sfatul meu este că orice șofer ar trebui să treacă printr-o școală de conducere defensivă, care să îl pregătească în vederea evitării posibilelor accidente. Ni se pare atât de ușor să conducem încât uneori, majoritatea uită că acest lucru atât de simplu și banal ne poate duce la evenimente cu urmări foarte grave…

     În încheiere aș vrea să mai subliniez înca un aspect despre piloți. Fiecare dintre noi a avut momente “dificile” de-a lungul carierei: ieșiri în decor mai violente sau mai puțin. Unii au putut trece peste acele incidente, au șters totul cu buretele și s-au urcat din nou în mașină mergând în continuare la fel de repede. Alții nu au mai avut curajul necesar să forțeze și au continuat prin a “defila” pe probele speciale, iar alții chiar s-au retras. Oare e ușor să fii pilot? și mai mult de atât… unul de top?

Vali Porcișteanu


  • -

Victorie de palmares şi de moral

Category : News

Iniţial, când s-a făcut calendarul pentru anul în curs, Danube Delta Rally figura drept etapă în campionatul naţional al disciplinei. Nu mult după, acesta a dispărut!? Explicaţia trebuie căutată în disputa ce pare a se eterniza dintre FRAS, forul sportiv ce gestionează CNR, şi ACR, recunoscut de Federaţia Internaţională drept singura Autoritate Sportivă Naţională. Pe scurt, nicio competiţie auto cu caracter internaţional nu se poate disputa în România decât sub egida ACR. Care este şi singura organizaţie ce are dreptul să elibereze licenţă oricărui sportiv român pentru a participa la curse peste hotare!!

O situaţie jenantă pentru FRAS, ai cărei conducători s-au dovedit de-a lungul timpului neputincioşi pentru a tranşa rivalitatea în favoarea lor. Aşa încât, Danube Delta Rally dorindu-se o întrecere cu rezonanţă internaţională, se impunea ieşirea sa din calendar. Ceea ce s-a şi întâmplat, aceasta devenind astfel competiţie contând pentru Campionatul Internaţional de Raliuri. Denumire răsunătoare, şi doar atât. Ceva străini au fost, dar înscrişi în secţiunea automobilelor istorice. În cea rezervată competiţiei sportive în adevăratul sens al cuvântului, participarea a fost considerabil redusă. Aproape inexistentă! Doar o „mână” de sportivi români au avut curajul să se înscrie la un raliu devenit „disident”. 

Condiţii danteşti

Acestea au fost auspiciile. Printre cei înscrişi s-a aflat şi campionul piteştean pe care tocmai l-am numit. A făcut-o în scop de teste şi antrenament pentru viitoarea etapă de campionat, ce va avea loc în Harghita, pe asfalt. Ca şi cea despre care tocmai scriem. Motivul? „Vrem să terminăm cu calculele matematice pentru câştigarea clasei 3 încă de la Harghita, încât să ne putem focusa pe ERT”

Cele câteva probe de asfalt, aceleaşi care au contribuit încă din anii ’80 la catalogarea clasicei tulcene drept unul dintre cele mai rapide raliuri, au fost disputate la nişte viteze considerate drept incredibile chiar de către cei obişnuiţi cu aşa ceva. „Am avut constant 180-190 km/h… şi vârfuri de 230… Media orară a fost 135-140 km/h… enorm pentru probele de raliu”, după cum ne-a declarat acelaşi Porcişteanu. Şi mai trebuie reţinut că întrecerea s-a desfăşurat pe o temperatură demnă de un furnal.
Concitadinul nostru s-a bătut vitejeşte cu cel care a dominat întrecerea până aproape de final, bucureşteanul Alexandru Piţigoi, pilot fără anvergură de campion, dar cu acces la autoturisme de foarte mare performanţă. Pentru Tulcea, alesul acestuia a fost un Porsche 911 GT3, model care conciliază reprizele stupefiante, caracteristice unei maşini de raliu cu pretenţii, cu viteze de vârf ameţitoare, peste ce pot ele. Nimic de făcut în faţa acestui vârf al tehnicii. Numai că, după terminarea celei de-a cincea probe speciale, pe tronsonul de legătură spre următoarea, pilotul a simţit ceva în neregulă la puntea spate. O articulaţie îşi încheiase prematur activitatea. Ceea ce l-a determinat pe cel aflat la volan să abandoneze. Aici îşi găseşte deplina justificare afirmaţia conform căreia „tot răul e spre bine”! Vă imaginaţi ce consecinţă ar fi avut cedarea unei asemenea piese la „vitezele exorbitante” ce se atingeau pe probele speciale?

După care Porcişteanu a trecut la conducerea ostilităţilor. Loc pe care nu l-a mai cedat până la final, chiar dacă în urma sa erau piloţi cu maşini de clasă superioară. O victorie de palmares. Dar şi pentru moral: „Am mai mers pe asfalt dupa cele două raliuri de macadam şi m-am mai familiarizat puţin cu vitezele mai mari şi virajele rapide! Vor fi ceva secţiuni rapide şi la Harghita şi sper să-mi prindă bine antrenamentul”. Altfel spus, scopul pentru care Vali şi Dan s-au dus la Tulcea a fost atins. Ba, chiar cu brio!

Nicolae COSMESCU

Victorie de palmares şi de moral


Parteneri

Contact

Email: office@valiporcisteanu.com Telefon: 0754.200.111